Bombardierul B-1

B-1 este un bombardier strategic cu patru motoare turboventilatoare şi aripă cu geometrie variabilă, folosit de către U.S. Air Force. Proiectat de către Rockwell International (acum Boeing), dezvoltarea bombardierului a fost amânată de mai multe ori de-a lungul istoriei sale. Versiunea iniţială B-1A, a fost dezvoltată la începutul anilor ’70, dar producţia sa a fost anulată, şi doar patru prototipuri au fost construite. La începutul anilor ’80, a fost dezvoltată o nouă versiune B-1B. Această versiune s-a vrut a fi un bombardier cu un nivel scăzut de penetrare. A intrat în serviciu în anul 1986 cu U.S. Air Force ca fiind un bombardier nuclear. În anii ’90, B-1B a fost convertit într-un bombardier convenţional. Bombardierul mai este numit şi “Bone”(de la ”B-One”). Odată cu retragerea avioanelor General Dynamics/Grumman EF-111A Raven în 1998 şi Grumman F-14 Tomcat în 2006, B-1B a rămas singurul avion cu o geometrie variabilă a aripii, care mai este activ în armata americană.


B-1A

B-1A


Proiect

B-1 este un bombardier strategic cu patru motoare turboventilatoare şi aripă cu geometrie variabilă. Aripile pot glisa de la un unghi de 15 grade la un unghi de 67.5 grade. Poziţionarea aripilor maxim înspre botul avionului (aripă dreaptă) se foloseşte la decolări, aterizări şi viteză mare de croazieră la altitudini mari. Poziţionarea aripilor maxim înspre spatele avionului (aripă retrasă) se foloseşte în zborul subsonic şi supersonic. Aripile avionului B-1B au fost proiectate iniţial pentru a fi utilizate la 15, 25, 55 şi 67.5 grade. Utilizarea la 45 de grade a fost autorizată mai târziu, între anii 1998-1999.


Schiţă B-1A

Schiţă B-1A


Din cauza lungimii avionului, la altitudine joasă au apărut probleme datorită turbulenţelor. Pentru a atenua acest lucru, Rockwell a poziţionat suprafeţe mici triunghiulare de control sau palete în apropierea botului. Acestea se rotesc automat pentru a contracara turbulenţele şi a face zborul mai lin.

Modernizări

B-1 a fost modernizat încă de la începutul producţiei, prin programul Conventional Mission Upgrade Program (CMUP). Acest program a introdus o interfaţă de arme inteligentă MIL-STD-1760 (standard militar), pentru a permite utilizarea armelor convenţionale cu ghidare de precizie.

CMUP a început cu Block A, care a fost B-1B standard.

Block B a oferit un radar îmbunătăţit, şi unele modificări la sistemul defensiv.

Block C a oferit o capacitate sporită, pentru transportul bombelor ciorchine (cluster bomb).

Block D s-a remarcat prin “Near Precision Capability”, un sistem care permitea echipajului plasarea bombelor cu exactitate asupra ţintei, cu ajutorul sistemelor îmbunătăţite de direcţionare. În acest program au mai fost adăugate şi capabilităţi avansate de comunicaţie securizată.

Block E aduce modernizarea avionicii.

Block F s-a dorit a fi programul de îmbunătăţire a sistemelor defensive, prin sporirea capabilităţilor de bruiaj şi contramăsuri electronice, dar a fost anulat în decembrie 2002, din cauza costurilor prea mari.

A fost integrat şi sistemul Sniper XR. Acesta furnizează identificarea ţintei, urmărirea autonomă, generare de coordonate şi ghidarea precisă a armamentului.

În 2005, a fost început un program de echipare FIDL (Fully Integrated Data Link). Primul B-1 echipat cu FIDL a zburat pe 29 iulie 2009.

În iulie 2011, Boeing a anunţat programul IBS (Integrated Battle Station), pentru modificarea flotei de B-1B.

Versiuni

B-1A

Versiunea iniţială, a fost dezvoltată la începutul anilor ’70, dar producţia sa a fost anulată, şi doar patru prototipuri au fost construite.

B-1B

B-1B este un B-1 revizuit, cu o semnătură radar redusă şi o viteză maximă de Mach 1.25 (1.530 km/h). Au fost fabricate 100 de avioane B-1B.

B-1R

Este o versiune îmbunătăţită propusă pentru avionul B-1B existent. B-1R ar urma să fie echipat cu radare noi, rachete aer-aer şi noul motor Pratt & Whitney F119. Această variantă ar putea avea o viteză maximă de Mach 2.2 (2.336 km/h), dar şi o autonomie de zbor cu 20% mai mică.

Accidente notabile

Pe 29 august 1984, un B1-A s-a prăbuşit în timp ce efectua teste la altitudine joasă şi viteză redusă. Echipajul a folosit capsula de salvare pentru a părăsi bombardierul, dar paraşuta s-a deschis necorespunzător, şi capsula s-a izbit de pământ. În urma impactului, pilotul a murit, iar doi membri ai echipajului au fost grav răniţi.

În septembrie 1987, un B-1B aparţinând bazei forţelor aeriene Dyess, Texas, s-a prăbuşit în apropiere de La Junta, Colorado, în timp ce zbura pe o rută de antrenament la altitudine joasă. În urma impactului cu solul trei membri ai echipajului au murit. Cauza principală a fost coliziunea cu o pasăre, în urma căreia, au fost afectate liniile hidraulice şi de combustibil.

În noiembrie 1992, un B-1B aparţinând bazei forţelor aeriene Dyess, Texas, care zbura pe o rută de formare la altitudine joasă, s-a prăbuşit într-un munte lângă Van Horn, Texas. Toţi cei patru membri ai echipajului au murit. Accidentul s-a produs datorită unei erori de pilotaj.

În septembrie 1997, un B-1B aparţinând bazei forţelor aeriene Ellsworth, Dakota de Sud, care zbura în zona râului Powder, s-a prăbuşit la 40 de km nord de Alzada, Montana. Toţi cei patru membri ai echipajului au murit. În urma cercetărilor s-a constatat că avionul s-a prăbuşit în timp ce efectua o manevră defensivă.

Date tehnice

Caracteristici

  • Tip avion – bombardier strategic
  • Constructor - Rockwell International
  • Zbor inaugural – 23 decembrie 1974
  • Echipaj – 4

Motorizare

  • 4 motoare turboventilatoare cu postcombustie General Electric F101-GE-102

Performanţe

  • Viteză maximă - Mach 1.25 (1.330 km/h)
  • Rază de acţiune (modul de luptă) - 5.543 km
  • Raza maximă de acţiune - 11.998 km
  • Altitudine operaţională - 18.000 metri
  • Altitudine practică de zbor - 15.240 metri

Greutăţi (mase)

  • Masă (gol) - 86.183 kg
  • Masă maximă autorizată la decolare - 216.634 kg

Dimensiuni

  • Anvergura aripii - Dreaptă: 41,8 metri; Retrasă : 24,1 metri
  • Lungime – 44,5 metri
  • Înălţime – 10,4 metri


B-1 în acţiune

B-1 în acţiune


Armament

Locaţii

  • 6 puncte de acroşaj externe pentru o greutate maxima de 27.000 kg
  • 3 locaţii de armament interne pentru o greutate de 34.000 kg

Bombe

  • 96 sau 144 - bombe cu diametru mic ghidate prin GPS GBU-39
  • 84 - bombe pentru scopuri generale Mk-82
  • 84 - mine Mk-62
  • 24 - mine navale Mk-65
  • 30 – bombe ciorchine CBU-87/89/CBU-97
  • 30 - CBU-103/104/105 WCMD
  • 24 - bombe GBU-31 JDAM ghidate prin GPS (ambele bombe Mk-84 pentru scopuri generale şi bombele BLU-109 pentru penetrare)
  • 15 - bombe GBU-38 JDAM ghidate prin GPS (Mk-82)
  • 24 - bombe Mk-84 pentru scopuri generale

Cabina de pilotaj

Cabina de pilotaj



B-1B

B-1B




Data publicării: 18 aprilie 2012Categorie: Aeronave Militare