Profil aerodinamic

Primul profil aerodinamic patentat a fost realizat de către omul de ştiinţă englez Horatio Philips în anul 1884, care a efectuat primele încercări în tunelul aerodinamic. În anul 1902 fraţii Wright au construit un tunel aerodinamic în care au efectuat încercări pe diferite profile de aripă, încercări care au condus la efectuarea primului zbor al unui om, în ziua de 3 decembrie 1903.

Teoria profilelor de aripă a fost dezvoltată în SUA de către National Advisory Committee for Aeronautics (NACA), care s-a transformat în National Aeronautics and Space Administration (NASA) în anul 1965.

Profil Aerodinamic este un profil special conceput pentru a produce o forţă portantă cât mai mare, având la înaintare o rezistenţă cât mai mică. Determinarea caracteristicilor profilului aerodinamic se face în tuneluri aerodinamice, alegându-se profilul cu cele mai bune caracteristici.

Asupra unui profil aerodinamic dispus într-un curent de aer, acţionează două categorii de forţe: forţe de presiune şi forţe de frecare.

Profilul aerodinamic este caracterizat de următoarele elemente: bord de atac, bord de fugă (sau de scurgere), parte superioară/extrados, parte interioară/intrados, grosimea maximă a profilului, coarda profilului, linia medie şi săgeata profilului.


Profil aerodinamic

Profil aerodinamic - Poză originală: Federal Aviation Administration


Bordul de atac este extremitatea (rotunjită), situată în faţa profilului, unde aripa se loveşte de aer.

Bordul de fugă este extremitatea (ascuţită) din spate a unui profil aerodinamic sau a unei aripi, fiind şi locul unde aerul părăseşte profilul.

Extradosul este partea superioară a conturului unui profil aerodinamic, cuprinsă între bordul de atac şi bordul de fugă, pe care în timpul zborului se exercită o depresiune.

Intradosul este partea inferioară a conturului unui profil aerodinamic, cuprinsă între bordul de atac şi bordul de fugă, pe care se exercită presiuni în timpul zborului.

Grosimea maximă a profilului este distanţa maximă dintre extrados şi intrados, măsurată perpendicular pe coardă.

Coarda profilului este dreapta care uneşte bordul de atac cu bordul de fugă.

Linia medie se uneşte cu coarda profilului aerodinamic la fiecare capăt, fiind o linie situată la mijlocul distanţei dintre extrados şi intrados. Linia medie este importantă deoarece ajută la determinarea caracteristicilor profilului aerodinamic.

Săgeata profilului este distanţa maximă dintre linia medie şi coardă, măsurată perpendicular pe coardă.

S-au testat mii de profile în tunele aerodinamice şi în zbor, dar nici un profil nu a putut satisface toate nevoile de zbor. Greutatea, viteza şi scopul fiecărui avion determină forma profilului.

De obicei se folosesc profile aerodinamice subţiri cu portanţă scăzută la avioane care ating viteze mari şi profile aerodinamice mai groase cu portanţă mare la avioanele mai grele şi mai lente.

Profilul aerodinamic se mai numeşte şi profil de aripă.



Data publicării: 15 septembrie 2011Categorie: Structură